BIRU'I, b'irui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dusman, un adversar etc.) ♦ Fig. A(-si) înfrâna, a(-si) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. A fi stăpânit, coplesit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (Pop., mai ales în construcţii negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). - Din magh. birni.
Sursă : DEX'98 (4489)  - paula

A birui ≠ a pierde
Sursă : Antonime (68578)  - siveco

BIRU'I vb. v. cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, stăpâni.
Sursă : Sinonime (174014)  - siveco

BIRU'I vb. 1. a bate, a înfrânge, a întrece, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămâne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. si reg.) a supune, (înv.) a dobândi, a frânge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tâmpi, a vinci. (Îi ~ pe dusmani) 2. v. izbândi. 3. v. depăsi. 4. v. stăpâni. 5. v. răzbi.
Sursă : Sinonime (174013)  - siveco

biru'i vb., ind. si conj. prez. 3 sg. si pl. b'iruie, imperf. 3 sg. birui'a
Sursă : DOR (227405)  - siveco

A BIRU'I b'irui tranz. 1) (dusmani, adversari etc.) A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a bate; a învinge. 2) rar (acţiune greu de realizat) A duce la bun sfârsit; a scoate la capăt; a isprăvi; a termina; a sfârsi; a încheia. 3) fig. (stări, sentimente) A face să nu se manifeste; a învinge. ~ frica. [Sil. -ru-i] /<ung. birni
Sursă : NODEX (325216)  - siveco